Empiem

Empyema este termenul medical pentru buzunarele de puroi care s-au colectat în interiorul unei cavități a corpului.

Se pot forma dacă o infecție bacteriană este lăsată netratată sau dacă nu răspunde complet la tratament.

Termenul de empie este cel mai frecvent utilizat pentru a face referire la buzunarele pline de puroi care se dezvoltă în spațiul pleural.

Acesta este spațiul subțire dintre exteriorul plămânilor și interiorul cavității toracice.

Empyema este o afecțiune gravă care necesită tratament. Poate provoca febră, dureri în piept, respirație și tuse de mucus.

Deși ocazional poate pune viața în pericol, nu este o afecțiune obișnuită, deoarece majoritatea infecțiilor bacteriene sunt tratate eficient cu antibiotice înainte de a ajunge la acest stadiu.

Ce provoacă empiem?

Plămânii și interiorul cavității toracice sunt căptușite cu un strat neted numit pleură.

Aceste straturi sunt aproape în contact, dar separate de un spațiu subțire (spațiul pleural) umplut cu o cantitate mică de lubrifiant numit fluid pleural.

Lichidul pleural se poate acumula uneori și se infectează și se formează o colecție de puroi.

Acest lucru poate îngroșa și face ca zonele pleurei să se lipească, creând buzunare de puroi.

Empyema se poate agrava pentru a deveni mult mai multe buzunare de puroi, cu depozite groase acoperind stratul exterior al plămânilor.

Aceste depozite împiedică extinderea corectă a plămânilor.

Pneumonia și alte cauze posibile

Cea mai frecventă cauză de empimă este pneumonia cauzată de o infecție bacteriană a plămânilor.

Se poate forma un empie atunci când pneumonia nu răspunde complet la tratament într-un mod simplu.

Alte cauze posibile sunt:

  • bronșiectaziile – o afecțiune pe termen lung în care căile respiratorii ale plămânilor se lărgesc anormal, ceea ce duce la acumularea de mucus care poate face plămânii mai vulnerabili la infecții
  • un cheag de sânge sau un alt blocaj – acest lucru poate preveni fluxul de sânge către plămâni, determinând o parte din țesutul pulmonar să moară (cunoscut sub numele de infarct pulmonar)
  • chirurgia toracică – empiemul este o complicație rară
  • o endoscopie – empiem este o complicație rară
  • vătămări grave la piept
  • o infectie in alta parte a corpului care este răspândit prin fluxul sanguin
  • o infecție cauzată de alimente inhalate dacă aveți probleme la înghițire – aceasta este rară
  • tuberculoza – aceasta este rară în Marea Britanie

Ești mai expus riscului de a dezvolta un empie dacă:

  • au diabet
  • au un sistem imunitar slăbit
  • au reflux acid
  • bea prea mult alcool sau ia multe droguri de agrement

Atât adulții, cât și copiii pot fi afectați.

Care sunt simptomele?

Un empiem poate fi dureros si inconfortabil.

Poate cauza:

  • o febră și transpirații nocturne
  • o lipsă de energie
  • respiratie dificila
  • pierdere în greutate
  • dureri în piept
  • o tuse și mucoase care conțin puroi

Cum este diagnosticat?

De obicei, se suspectează empiem atunci când o persoană cu pneumonie severă nu se îmbunătățește cu tratamentul și încep să prezinte unele dintre simptomele enumerate mai sus.

Dacă pacientul tuse mucus, trebuie preluat un eșantion pentru a fi inspectat la microscop.

Tipul de bacterii care provoacă infecția este identificat, astfel încât se pot administra cele mai eficiente antibiotice.

De asemenea, se va lua o probă de sânge pentru a număra celulele albe din sânge și alți markeri de infecție.

O scanare cu raze X sau cu ultrasunete va arăta dacă există o colecție de lichide care se acumulează în jurul plămânilor și cât de mult există.

Adesea, o scanare CT poate fi de asemenea folosită pentru a oferi o evaluare mai detaliată.

Cum este tratat?

antibiotice

Unii pacienți vor avea nevoie doar de antibiotice administrate direct într-o venă printr-un picurare (intravenos).

Este posibil să fie nevoie să rămână în spital o perioadă lungă de timp.

Scurgerea pieptului

Unii pacienți pot avea nevoie atât de antibiotice, cât și de o scurgere toracică.

O scurgere a pieptului este un tub flexibil din plastic care este introdus prin peretele toracic și în zona afectată pentru a-l scurge de lichid.

Zona în care este introdus tubul este amorțită, iar pacientului i se poate oferi și un sedativ ușor înainte de a fi introdus scurgerea.

Vopsele dureroase sunt administrate pentru a ușura orice durere în timp ce scurgerea pieptului este înăuntru.

Tubul toracic rămâne de obicei pe loc până când o radiografie sau o scanare cu ultrasunete arată că tot fluidul s-a scurs de pe piept și plămânii sunt complet extinși.

Uneori, pot fi administrate injecții prin scurgerea toracelui pentru a ajuta la curățarea buzunarelor infectate de puroi.

Pacientul poate avea nevoie să rămână în spital până când tubul este îndepărtat.

Este posibil ca unii pacienți să poată pleca acasă cu tubul toracic încă pe loc, caz în care o asistentă de specialitate va oferi sprijin și sfaturi despre cum să gestionați acest lucru acasă.

Asistenta va demonstra cum să poziționeze, să golească și să schimbe geanta până când familia sau pacientul se simt încrezători că pot face acest lucru singuri.

Pentru mai multe informații, citiți această fișă despre canalele toracice (PDF, 60kb) .

Chirurgie pentru îndepărtarea mucoasei pulmonare

Chirurgia poate fi necesară dacă starea nu se îmbunătățește.

Aceasta presupune realizarea unei tăieturi în piept pentru a accesa plămânii și eliminarea stratului gros care acoperă plămânii, astfel încât să se poată extinde din nou.

Aceasta se realizează numai dacă alte tratamente nu au funcționat.

Chirurgul sau specialistul dvs. va explica beneficiile și riscurile procedurii.

Aflați mai multe despre operația pulmonară

Stoma

O scurgere toracică nu este potrivită pentru toți pacienții. Unii vor opta în schimb să aibă o deschidere făcută în piept, cunoscută sub numele de stoma.

O pungă specială este plasată deasupra stomacului pentru a colecta lichidul care se scurge din empim.

Acest lucru este purtat pe corp și poate fi mai discret și să interfereze mai puțin cu stilul de viață decât o scurgere în piept.

Dar, cu tratamente moderne, obtinerea o stomă este mai puțin frecventă.