Sindromul Tourette

Sindromul Tourette este o afecțiune care determină o persoană să facă sunete și mișcări involuntare numite ticuri .

De obicei începe în copilărie, dar ticurile și alte simptome de obicei se îmbunătățesc după câțiva ani și uneori dispar complet.

Nu există niciun remediu pentru sindromul Tourette, dar tratamentul poate ajuta la gestionarea simptomelor.

Persoanele cu sindromul Tourette pot avea, de asemenea, tulburări obsesive compulsive (TOC) , tulburări de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) sau dificultăți de învățare.

Simptomele lui Tourette

Ticurile sunt principalul simptom al sindromului Tourette. Apar de obicei în copilărie între 5 și 9 ani.

Persoanele cu sindromul Tourette ar putea avea atât ticuri fizice, cât și vocale.

Exemple de subiecte fizice:

  • clipește
  • ochi rostogolindu-se
  • grimase
  • umeri din umeri
  • sacadarea capului sau a altor membre
  • jumping
  • rotatitoare
  • atinge obiecte și alte persoane

Exemple de ticuri vocale:

  • grohăit
  • limpezirea gâtului
  • șuierător
  • tușit
  • clic pe limbă
  • sunete de animale
  • spunând cuvinte și fraze aleatorii
  • repetarea unui sunet, cuvânt sau frază
  • înjurături

Înjurăturile sunt rare și afectează doar aproximativ 1 din 10 persoane cu sindromul Tourette.

Ticurile nu sunt de obicei dăunătoare pentru sănătatea generală a unei persoane, dar ticurile fizice, cum ar fi batjocurarea capului, pot fi dureroase.

Ticurile pot fi mai rele în unele zile decât altele.

Ele pot fi mai grave în perioadele de:

Persoanele cu sindromul Tourette pot avea probleme de comportament, cum ar fi:

  • comportament antisocial
  • zburând în furie bruscă
  • comportament necorespunzător

Copiii cu sindromul Tourette pot fi expuși riscului de intimidare, deoarece tic-urile lor îi pot individualiza.

Senzații premonitorii

Majoritatea persoanelor cu sindromul Tourette se confruntă cu o dorință puternică în fața unui tic, care a fost comparat cu senzația pe care o obțineți înainte de a avea nevoie de mâncărime sau de strănut.

Aceste sentimente sunt cunoscute sub numele de senzații premonitorii. Senzațiile premonitorii sunt ameliorate numai după ce tic-ul a fost efectuat.

Exemple de senzații premonitorii includ:

  • o senzație de arsură în ochi înainte de a clipi
  • un gât uscat sau dureros înainte de a mormăi
  • o articulație sau un mușchi mâncărime înainte de a tresări

Ticuri de control

Unii oameni își pot controla ticurile pentru o perioadă scurtă de timp în anumite situații sociale, ca într-o sală de clasă. Necesită concentrare, dar devine mai ușor în practică.

Controlul ticurilor poate fi obositor. O persoană poate avea o eliberare bruscă de ticuri după o zi încercând să le controleze, ca după ce s-a întors acasă de la școală.

Ticurile pot fi mai puțin vizibile în timpul activităților care implică un nivel ridicat de concentrare, cum ar fi citirea unei cărți interesante sau practicarea sporturilor.

Când să primiți sfaturi medicale

Ar trebui să vă contactați medicul de familie dacă dumneavoastră sau copilul dvs. începeți să aveți ticuri.

Mulți copii au ticuri de câteva luni înainte de a crește din ei, așa că un tic nu înseamnă neapărat că copilul dumneavoastră are sindromul Tourette.

Diagnosticarea lui Tourette

Nu există un singur test pentru sindromul Tourette. Testele și scanările, precum RMN-ul, pot fi utilizate pentru a exclude alte condiții.

Poți fi diagnosticat cu sindromul Tourette dacă ai avut mai multe ticuri timp de cel puțin un an.

Obținerea unui diagnostic ferm vă poate ajuta și pe ceilalți să înțelegeți mai bine problemele dvs. și vă pot ajuta să accesați tipul potrivit de tratament și asistență.

Pentru a obține un diagnostic, medicul dumneavoastră de familie poate să vă trimită la diferiți specialiști, cum ar fi un neurolog (un specialist în creier și sistemul nervos).

Tratarea lui Tourette

Nu există leac pentru sindromul Tourette și majoritatea copiilor cu ticuri nu au nevoie de tratament pentru ei.

În unele cazuri, tratamentul poate fi recomandat pentru a vă ajuta să vă controlați ticurile.

Tratamentul, de obicei disponibil pe , poate implica:

  • terapie comportamentală
  • medicament

Terapia comportamentală

Terapia comportamentală este de obicei asigurată de un psiholog sau de un terapeut special instruit.

Două tipuri de terapie comportamentală s-au dovedit a reduce ticurile.

Pregătire pentru inversarea obișnuinței

Această abordare implică rezolvarea sentimentelor care declanșează ticuri. Următoarea etapă este de a găsi o modalitate alternativă, mai puțin vizibilă, de a ușura nevoia de a se tic.

Expunerea cu prevenirea răspunsului (ERP)

Această metodă te antrenează pentru a-ți controla mai bine dorința de a tic. Tehnicile sunt utilizate pentru a recrea îndemnul la tic pentru a vă antrena pentru a tolera sentimentul, fără a face tic, până când trece nevoia.

Medicament

Ticurile unora sunt ajutate cu medicamente, dar acest lucru este de obicei recomandat numai dacă ticurile sunt mai severe sau afectează activitățile zilnice.

Medicamentele pentru sindromul Tourette pot avea reacții adverse și nu vor funcționa pentru toată lumea.

Cauzele lui Tourette

Cauza sindromului Tourette nu este cunoscută. Se crede că este legat de o parte a creierului care ajută la reglarea mișcărilor corpului.

Din motive necunoscute, băieții sunt mai susceptibili să fie afectați de sindromul Tourette decât fetele.

Pentru mai multe informații despre tratament și asistență, contactați acțiunea de caritate Tourettes Action .